Prevederi legale

Termenii de suprafață construită, utilă, locuibilă și alții care se referă la ariile (exprimate în metri pătrați) sunt expres definiți în lege, astfel că fiecare în parte are anumite caracteristici specifice, tocmai pentru corecta și eficienta evaluare a suprafețelor interioare construite. Actele normative care descriu exact modul de măsurare și definiția acestora sunt Legea 114/1996 -Legea locuinței, și Legea 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul locuinței.

1. Suprafața construită  – suprafața construită la sol sau amprenta la sol – a unui imobil este exprimată în metri pătrați și reprezintă aria construită la nivelul solului sau, altfel spus, amprenta la sol a acesteia, raportat la planul fațadei.

În aria suprafeței construite nu sunt incluse terasele descoperite care depășesc planul fațadei, scările și platformele de acces în imobil. Proiecția la sol a balcoanelor acoperite, a căror cotă de nivel este sub 3,00 metri de la nivelul solului, și a logiilor închise ale etajelor este inclusă în suprafața construită.

           2. Aria (suprafața) construită desfășurată este suprafața desfășurată a tuturor planșeelor

La calculul suprafeței construite desfășurate nu sunt luate în calcul suprafețele subsolurilor cu înălțimea de până la 1,80 metri, cele cu destinație strictă pentru gararea autovehiculelor, spațiile tehnice și nici suprafața balcoanelor, logiilor, teraselor deschise și neacoperite, teraselor și copertinelor necirculabile, dar nici cele ale podurilor care nu pot primi destinație de zonă locuibilă prin amenajare, aleile de acces pietonal/carosabil din incintă, scările exterioare și zona de protecție betonată de 80 de centimetri din jurul construcției, la nivelul solului (așa-numitul trotuar de protecție).

3. Suprafața utilă este suma tuturor locurilor (dintr-o locuință) care pot fi călcate, mobilate și amenajate, indiferent că este vorba de un singur plan sau de mai multe. Concret, aceasta cuprinde: camerele (de zi și dormitoarele), băile (cu sau fără cadă sau duș), bucătăria, toate spațiile de depozitare închise sau deschise și toate zonele de tranzit – respectiv holurile.

În calculul suprafeței utile nu intră: suprafața logiilor și/sau a balcoanelor, pragurile ușilor, nișele unde sunt amplasate caloriferele, dar nici suprafețele ocupate de sobe și cazane de baie, dacă acestea sunt în locuință. În cazul locuințelor care au scară interioară, aceasta nu intră în calculul ariei totale utile.

4. Suprafaţa locuibilă este suprafaţa desfăşurată a încăperilor de locuit. Ea cuprinde suprafaţa dormitoarelor şi a camerei de zi.

Legea locuinței adaugă o serie de dispoziții legale, referitoare la suprafețele minime pe care trebuie să le aibă o locuință, raportat la numărul de camere ale acesteia.

NOTĂ:

- Suprafaţa camerei de zi de la locuinţa cu o cameră include spaţiul pentru dormit.

- Locul de luat masa poate fi înglobat în bucătărie sau în camera de zi.

- Înălţimea liberă minimă a camerelor de locuit va fi de 2,55 m, cu excepţia mansardelor, supantelor şi nişelor, la care se va asigura un volum minim de 15 m3 de persoană.

 - Suprafaţa locuibilă este suprafaţa desfăşurată a încăperilor de locuit. Ea cuprinde suprafaţa dormitoarelor şi a camerei de zi.

- Suprafaţa utilă este suprafaţa desfăşurată, mai puţin suprafaţa aferentă pereţilor.

- Suprafaţa utilă a locuinţei este suma tuturor suprafeţelor utile ale încăperilor. Ea cuprinde: cameră de zi, dormitoare, băi, WC, duş, bucătărie, spaţii de depozitare şi de circulaţie din interiorul locuinţei. Nu se cuprind: suprafaţa logiilor şi a balcoanelor, pragurile golurilor de uşi, ale trecerilor cu deschideri până la 1,00 m, nişele de radiatoare, precum şi suprafaţele ocupate de sobe şi cazane de baie (câte 0,50 m2 pentru fiecare sobă şi cazan de baie), în cazul în care încălzirea se face cu sobe. În cazul locuinţelor duplex, rampa, mai puţin palierele, nu se cuprinde în suprafaţa utilă a locuinţei.

- Suprafaţa construită pe locuinţă, prevăzută în tabelul de mai sus, este suma suprafeţelor utile ale încăperilor, logiilor, balcoanelor, precum şi a cotei-părţi din suprafeţele părţilor comune ale clădirilor (spălătorii, uscătorii, casa scării, inclusiv anexele pentru colectarea, depozitarea şi evacuarea deşeurilor menajere, casa liftului etc.), la care se adaugă suprafaţa aferentă pereţilor interiori şi exteriori ai locuinţei; în cazul încălzirii cu combustibil solid, se adaugă suprafaţa aferentă sobelor şi cazanelor de baie. Nu sunt cuprinse suprafaţele aferente boxelor de la subsol şi ale garajelor care pot fi prevăzute distinct.

- Suprafaţa încăperii sanitare principale din locuinţă va permite accesul la cada de baie al persoanelor imobilizate în scaun cu rotile.

5. Încăperea sanitară se include în locuinţă, în cazul în care pot fi asigurate alimentarea cu apă şi canalizarea.

6. Lăţimea minimă de circulaţie a coridoarelor şi a vestibulului din interiorul locuinţei va fi de 120 cm.

7. În funcţie de amplasamentul construcţiei, suprafeţele construite pot avea abateri în limitele de +-10%.

8. Numărul de persoane pe locuinţă se utilizează la repartizarea locuinţelor sociale, de    intervenţie, de serviciu şi de necesitate.

  Diferența dintre suprafața utilă și cea construită este estimată undeva la 20%. În cazul în care suprafața utilă este cunoscută, formula de calcul va fi SC=SUx1,2. Formulă de calcul este pur estimativă doar pentru a-ți face o idee de mărimi. Suprafața construită exactă se determină din planuri și măsurători exacte.